luni, 5 martie 2012

Câteva considerente asupra sistemului de învățământ românesc



Eugen Ionuț MISAILESCU


 1. Sistemul de învățământ actual nu-i pregătește pe elevi și pentru viață ci numai pentru profesie. Nu le dezvoltă inițiativa, curajul, voința (și anume bunăvoința), creativitatea, nu e încurajată și susținută dezvoltarea trăsăturilor pozitive de personalitate, autocunoașterea, cunoașterea celorlalți, cunoașterea potențialului propriu, cunoașterea limitelor proprii.          
 2. Educația pentru morală și virtute este complet neglijată. Examenele care se dau la absolvirea ciclurilor de învățământ nu presupun nici măcar în proporție de 1% o testare a calitaților morale, ca și cum acestea ar fi complet nesemnificative pentru individ și pentru sistem.          
3. Majoritatea elevilor, când intră în clasa întâi au o minte si o sensibilitate sclipitoare. Din cauza procesului de învățământ bazat pe asistarea pasivă din bănci, fără motivații pozitive, fără o educație pentru morală și virtute, copiilor li se „aplatizează” trăsăturile pozitive de personalitate, li se inhibă sensibilitatea și emoționalitatea.          
4. Absolventul învățământului actual e format și determinat să aprecieze intelectualul nu virtuosul, doctul nu sfântul.         
5. Sistemul de învățământ oferă doar instrucție nu și educație.         
6. Școala nu-l orientează pe tânăr spre înțelegerea și valorificarea propriei experiențe de viață (deoarece orice faptă din viață are consecințe specifice ei, bune sau rele). Consecințele propriei experiențe de viață nu prezintă nici un interes din punctul de vedere al învățământului. Experiența de viață a fiecărui copil nu este deloc tratată la școală ca și când ea ar fi complet nerelevantă pentru copil.          
7. Se face prea puțin sport.          
8. Partea emoțională a elevului este complet neglijată ca și când n-ar exista.              
9. Singurii care pot beneficia din plin de pe urma actualului sistem de învățământ sunt cei supradotați în privința capacităților intelectuale care pot să devină erudiți sau oameni de știință.  
Sistemul de învățământ ar trebui să ofere elevilor o orientare și în ceea ce privește valorile fundamentale: BINELE, ADEVĂRUL, FRUMOSUL, a ști să te cultivi, să utilizezi cu grijă facutatea de a judeca, de a raționa, a distinge adevărul de falsitate, binele de rău, frumosul de urât. Sistemul de învățământ actual îi determină pe elevi să gândească dogmatic, prezentându-li-se adevăruri gata preparate, neîncurajându-i să le regândească cu mintea proprie. El pune accentul pe achiziția de metode și reguli fixe, pentru a putea face față unor situații cunoscute și recurente. Candidatul ideal al actualului sistem de învățământ este docil, conformist și cu o bună capacitate de memorare.

Învățământul nu ar trebui să fie unul pur intelectualist, care oferă doar informații, ci ar trebui să fie un învățământ al ideilor trăite, animate, recreate. Educația, ca fapt viu și real, există numai în cunoașterea, simțirea și voirea indivizilor, în trăirea lor nemijlocită. Ultima finalitate a educației ar trebui să fie pur și simplu viața însăși, creșterea propriei vitalități, îmbogățirea înțelesurilor ei.


Iată și opiniile unor personalități(oameni virtuoși) despre sistemului de învățământ contemporan:
Domnul Ernest Bernea scria: „Tendința intelectualistă a făcut din educație o știință care s-a ocupat tot de știință. În matematică și religie, în etică și estetică se lua contact și se ornamenta omul cu cunoștințe. Să fie oare îndeajuns pentru formarea unui om? Dincolo de predarea unor cunostințe necesare, educația ar trebui să se ocupe cu deosebită atenție de ceea ce numim CONȘTIINȚĂ, ATITUDINE, CARACTER, STIL DE VIAȚĂ. Educația trebuie să aibă în vedere omul viu și întreg. Actul pedagogic trebuie purtat pe întreg cuprinsul conditiei umane. (...) În concluzie, NU educației dedicate exclusiv exercițiului abstract al inteligenței, și cu atât mai puțin al memoriei, ci o educație integrală a tuturor funcțiilor sufletești, care să însemne promovarea tuturor virtuților intelectuale și morale.
Academician Simion Mehedinți: „Școlile bolnave, care se sprijină pe educația formală a vorbelor, sunt un fel de instituții de castrare a sufletelor, iar certificatele de studii sunt o formă goală, care te lasă nedumerit tocmai asupra problemei capitale. Într-adevăr, lucrul de căpetenie nu-s cunoștințele unui tânăr. Acelea pot spori ușor și se adaugă necontenit în cursul vieții. Partea cea însemnată e dezvoltarea înclinațiilor de caracter care sunt bune din naștere, înăbușirea celor rele și înlocuirea lor prin altele prielnice societății. Prin urmare, în loc de note la studii și o cifră neagră pe hârtie albă spre a arăta conduita, ar fi de 10 ori mai folositor să aflăm măcar o scurtă caracterizare spre a ști GRADUL DE OMENIE al tânărului, și care au fost fazele dezvoltării sale, spre a putea ghici ceva asupra viitorului său. Cu alte cuvinte, educatorul ar trebui să scrie, în ziua despărțirii de tânarul pe care l-a crescut, un fel de diagnostic sufletesc mergând până la ipoteze asupra viitorului. (...) Într-adevăr, pentru ce zici că ai crescut atâția ani un copil și l-ai urmărit în tot timpul adolescenței, dacă tu, pedagog, nu ești în stare, să-mi dai o indicație despre felul cum va evolua în viitor?”

         Școala ar trebui să se ocupe de următoarele trei obiective:
1. de a pregăti elevul pentru o anumită activitate benefică (profesie);
2. de a-l forma ca viitor cetățean;
3. de a-l dezvolta și împlini ca ființă umană.

În prezent școala se ocupă doar de atingerea primului obiectiv.
Iată câteva propuneri pentru atingerea și a celorlalte două obiective:
1. Introducerea unei noi materii cu obiectul etică (morală), în cadrul căreia elevii să învețe să distingă binele de rău. Ideal ar fi să fie incluse în cadrul orelor de religie și nu doar decalogul și încă vreo 2-3 recomandări generale.
2. Introducerea unei noi materii care să aibă ca obiect motivarea pentru învățătură și moralitate. Această materie ar trebui să conțină explicații asupra necesitații învățăturii și a moralitații. Ar trebui să prezinte modul în care învățătura și moralitatea au înrâurit destine - persoane care au avut de câștigat învățând și comportându-se moral. Ar trebui să se creeze chiar personaje literare exemplare care să constituie modele de urmat. Pe de altă parte ar trebui să se prezinte consecințele negative ale lipsei de învățătură și moralitate (șomaj, corupție, crize morale,...).
3. Introducerea unei noi materii care să aibă ca obiect educația pentru frumos (în pictură, muzică, fotografie, sculptură, poezie, literatură,...). În cadrul acestei materii ar trebui să se prezinte toate curentele reprezentative din istoria culturii, să se facă vizionări de pictură, fotografie, sculptură, să se audieze diverse genuri de muzică, să se citească poezie,...
4. Să se introducă trei-patru ore de sport pe săptămână.
5. Să se reducă numărul orelor pentru științe.
6. Să se introducă un curs de un semestru(sau două) în care să se învețe despre instituțiile statului, despre interacțiunea cu ele, despre modul în care se accede la putere, despre drepturi și responsabilitați în raport cu statul.
7. Să se introducă o materie care să prezinte diverse perspective asupra fericirii și sensului vieții (puncte de vedere ale diverselor religii, curente filozofice și stiluri de viață din istorie).
8. Introducerea cursurilor de consiliere și orientare profesională.

De asemenea programa de învățământ trebuie să propună materii care să dezvolte toate cele nouă tipuri de inteligențe ale oamenilor: lingvistică, logico-matematică, muzicală-ritmică, spaţială-vizuală, naturalistă, chinestetică(a corpului), interpersonală, intrapersonală, existenţială sau spirituală.

         Iată câteva extrase încurajatoare din noul plan de învățământ din Republica Moldova:
         ”
O reformă profundă şi reală a sistemului de învăţămînt preuniversitar nu poate eluda şi problema unui plan de învăţămînt ca document reglator de bază. Iată de ce nu ne aranjează actualul plan de învăţămînt:
-  deoarece este conceput din perspectiva profesorilor şi nu din cea a elevilor; 
-  contribuie la încărcarea programului şcolar al elevilor; 
-  facilitează învăţarea academică , avînd o structură strict disciplinară; 
-  este conceput centralist încît toate şcolile din republică realizează acelaşi program şcolar, variat doar prin intermediul orarului; 
-  nu permite adaptarea învăţării la specificul unei anumite comunităţi sau la specificul unui anumit colectiv de elevi la ora actuală;
-  structurarea disciplinar academică a planului are drept consecinţă creşterea cerinţelor formale ale şcolii faţă de elevi, astfel elevii petrec acasă încă multe ore lucrînd pentru şcoală.
Se propun noi materii ca: Educaţie moral-spirituală, Educaţia tehnologică,  Arta culinară, Tricotare, Tapiţerie, Pirogravura,  Ceramica, Sculptura în lemn, Traforaj, Ecologia umană, Filozofie pentru copii, Istoria religiilor, Metafizica,  Etica,  Estetica,  Antropologia, Conflictologia, etc

           Să sperăm că și sistemul de învățământ românesc se va inspira din inițiativele lăudabile ale confraților noștrii de peste Prut.


               Totuși, sistemul actual de învățământ are și câteva puncte forte:

  1. Cunoașterea stiințifică a legilor naturii transmite încredere în realitatea înconjurătoare ca fiind un mediu prielnic, predictibil(de ex. oridecâte ori intri în casă și apeși pe întrerupător de fiecare dată se pornește lumina, nu se oprește frigiderul), prietenos, controlabil, guvernat de legi relativ ușor de înțeles și de valorificat etc.
  2. Formează capacitatea de a învăța, de a sintetiza ideile dintr-un text scris.
  3. Formează gândirea logică, sistematică.
  4. Formează un limbaj elaborat, logic și riguros.
  5. Furnizează extrem de multe informații despre mediul înconjurător(unele dintre ele utile în viața de zi cu zi).
În concluzie, sistemul educațional actual este mult mai bun decât nimic, dar există mult loc de mai bine.

3 comentarii:

  1. Nici nu e de mirare ca astfel de educatori precum esti şi tu, Ionuţ, nu îşi mai găsesc locul într-un sistem educaţional lacunar şi lipsit de orice fel de spiritualitate; felicitaări pentru material!

    RăspundețiȘtergere
  2. M-am născut inteligent dar educaţia m-a ruinat...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cineva spunea: "Multe as fi fost capabil sa inteleg daca nu as fi fost invatat". Totusi, nu as vrea sa cad in extrema de a considera actualul sistem educativ complet nefolositor, sau chiar nociv. Cred ca actualul sistem de invatamant este mult mai bun decat nimic, caci il initiaza pe elev in formarea gandirii logice(prin matematica, fizica,...), il ajuta sa-si formeze limbajul(prin literatura, gramatica, limbi straine), si altele.
    Asadar cred ca actualul sistemul de invatamant trebuie imbunatatit nu desfiintat

    RăspundețiȘtergere